Se spune că preţuim un lucru cu adevărat doar atunci când acesta ne lipseşte, iar o confirmare este apa, factor esenţial al vieţii pe Terra. În timp ce unii risipesc apa lăsând, de exemplu, un robinet deschis, alţii se străduiesc să o aducă de la distanţe mari şi să o stocheze picătură cu picătură. Efortul oamenilor de a gestiona această resursă pentru s-au dus şi războaie este evidenţiat cum nu se poate mai bine la Muzeul Civilizaţiei Apei „Mohammed al 6-lea”, pe care au avut ocazia să-l viziteze participanții la Congresului Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism, FIJET.
Acest Muzeu al Apei poate rivaliza cu orice muzeu din lume şi asta nu pentru că a fost deschis în 2017, ci datorită modului în care sunt dispuse dioramele, prezentărilor de tip slide-show, jocurilor de lumini şi, nu în ultimul rând, fondului muzical care completează aceste prezentări.
În piaţa istorică Djema El Fna din Marrakech pot fi întâlniți oameni în costumul tipic al vânzătorilor de apă, oameni cu pălării cu boruri largi, purtând burdufuri de piele.
Din aceste burdufuri era vândută apa, o tradiție multiseculară în Marrakech, evidențiată în Muzeul Apei.
Ghidul care ne-a prezentat muzeul ne-a explicat modul în care este gstionată această resursă esențială pentru viață: „Marrakech a devenit un oraş istoric, cu ferestre deschise către Europa datorită civilizaţiei, datorită istoriei sale. Prezentăm Revoluţia hidraulică modernă, din 1967 şi până acum avem 165 de baraje. Este o mare realizare pentru Maroc. Din fericire pentru noi,noi nu luăm apă din ţările vecine. Noi avem apa noastră proprie şi este un mare avantaj. Trebuie să avem o nouă viziune privind apa, deoarece este o problemă globală din cauza încălzirii planetare, a schimbărilor climatice, poluării. 2018 a fost un an excepţional pentru Maroc deoarece au fost multe ploi. Vă invit să vedeţi o imagine panoramică, cu apa care vine din munţi în Marrakech, cu râuri şi canale, cu bazine subterane şi cu straturile de apă freatică. Totul este interactiv, în arabă, franceză, engleză şi berberă.”
Una dintre dioramele impresionante este cea a unei case tradiţionale al cărei acoperiş are rolul de a colecta picăturile de ploaie care ajung într-un bazin amenajat sub locuinţă. Apa era stocată şi în bazine mai mari, amenajate în fiecare sat, iar într-o fotografie de epocă, mai mulţi bătrâni, înţelepţii satului, reuniţi în aşa-numitul Consiliu al Apei, decideau câtă apă din bazinul comun revenea fiecărei familii.
Impresionante sunt şi lucrările hidrotehnice din perioada modernă, dar şi zona rezervată copiilor care învaţă, prin jocuri, cum să preţuiască apa. Toate acestea pe un spaţiu expoziţional inelar, de 20 de mii de metri pătraţi, fără pereţi interiori, amenajat pe trei etaje, într-o semisferă. (Ștefan Baciu)