Traian Bădulescu: „Unitate în diversitate. Ave(a)m turism, ce rămâne de făcut?”

0
387
Traian Bădulescu, Vicepreședinte – Clubul Presei de Turism – FIJET Romania
Traian Bădulescu, Vicepreședinte – Clubul Presei de Turism – FIJET Romania

Trăim cu toții vremuri speciale, vremuri în care ne testăm răbdarea, vremuri când călătorim interior mai mult ca oricând. Trăim o perioadă dificilă, dar și plină de oportunități. Oportunitatea de a avea mult mai mult timp de reflecție, de a crea, de a scrie, de a face strategii. Apoi, oportunitatea de a te reinventa. Pentru că unii oameni știu să se reinventeze, să acționeze, să nu dea vina pe alții și să gândească pozitiv, indiferent de situație. Da, ați auzit bine: indiferent de situație!

Criza generată de pandemia coronavirus reprezintă un test, o încercare și un ”reset” care ne va marca. Dar ne va permite și reinventarea, regenerarea. După această autoizolare, oamenii sau cel puțin o parte dintre ei, vor aprecia timpul liber și viața, mai mult ca oricând. După încetarea crizei, va fi o bucurie generală, cel puțin asemeni celei generate de încetarea unui Război Mondial. Totuși, acum nu avem nici ruine, nici bombe, nici poluare, dimpotrivă, și sper, nici zeci de milioane de victime. În aceste zile, oamenii au timp să se gândească la ceea ce nu au făcut suficient de bine înainte de pandemie și vor încerca să îndrepte. În general, în vremuri, să le zicem, normale, majoritatea oamenilor își tot programează proiecte, fapte, acțiuni și le tot amână deoarece apar diverse alte ”oportunități” pe care vor să le fructifice. Deși, din viață rămânem cu ceea ce lăsăm mai departe, cu călătoriile, cu experiențele diverse, cu ceea ce scriem, cu ceea ce creăm și influențăm în bine și nu cu lucrurile sau cu banii.

Unul dintre domeniile din ce în ce mai indispensabile omului a devenit turismul. Nevoia de a călători, de a descoperi, de a explora, de a te relaxa undeva, mai departe de casă. Turismul este important pentru România din mai multe perspective, chiar dacă are, încă, un aport mare la PIB. Poate aduce bani, fiind o formă de export de servicii – dacă ne referim la incoming, dar poate genera și o imagine mai bună țării noastre. Pe de altă parte, vorbim și de latura socială. Oamenii doresc să călătorească, să schimbe ”peisajul”, să meargă la aer curat. Mai ales după aceste luni de izolare.

Turismul și ”Regula de aur”

Însă, ca de obicei, turismul românesc se confruntă cu probleme. Probleme de decizie și de comunicare. În primul și în primul rând, cred că este nevoie de formarea unei celule permanente de criză, care să reunească reprezentanții Guvernului, ai ministerelor abilitate, precum și ai Ministerului Sănătății, ai Institutului Național de Sănătate Publică, ai Direcțiilor de Sănătate Publică și ai organizațiilor profesionale de profil. O asemenea celulă de criză ar fi trebuit formată ieri, așa cum se spune. La ora actuală nu văd unde este dialogul dintre sectoarele public și privat din turism. Am observat, în ultimele două luni, poziții divergente în mass-media, însă nu se așează nimeni la masă pentru a identifica soluții clare, concrete. Cred că mai ales acum ar trebui aplicată ”Regula de aur”, care ar trebui să fie oricând un reper al relațiilor interumane, sociale. Etica reciprocității. Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine. Statul trebuie să înțeleagă sectorul privat și invers. Ar trebui să se ajungă la un numitor comun, ținându-se cont, firește, de restricțiile impuse de pandemia CoVid-19.

Această celulă de criză se poate transforma apoi într-o structură permanentă, care să contribuie la ”ridicarea” turismului românesc. Turismul autohton a ajuns la un anumit nivel și cred că este pregătit să primească mai mulți turiști, după ce această criză generate de pandemie va înceta. Dar nu poate fi pregătit fără sprijin. Este nevoie de doi parteneri, chiar dacă opiniile pot fi de multe ori divergente. Partenerii aceștia sunt publicul și privatul. Din păcate, nici statul nu are un interlocutor puternic și cu o strategie unitară.

Mă dezamăgește lipsa de unitate a organizațiilor și a patronatelor din industria turistică. Da, este o certitudine că există interese divergente. Dar dacă nu există un compromis între reprezentanții industriei de profil, aceștia nu vor fi luați în seamă de către reprezentanții Guvernului la adevărata importanță. Dacă nu se ajunge la o colaborare și la o unitate, există riscul ca nimeni să nu-și mai vadă interesul împlinit și vom ajunge la o situație ca România să devină ”terra nuda” din punct de vedere turistic. Iar reprezentanții Guvernului trebuie să realizeze că miile de străini care consumă zilnic măcar o cafea în Centrul vechi vin datorită faptului că avem un sector HoReCa în dezvoltare, avem agenții de turism, avem turism.

Îmi amintesc că în decembrie 2004, când eram purtător de cuvânt al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), a avut loc dezastruosul tsunami din sud estul Asiei. La acea vreme erau ceva turiști români în Thailanda și în Asia de Sud Est. Ministerul Afacerilor Externe a contactat ANAT, a fost formată o celulă de criză, agențiile de turism au informat dacă au turiști în zonele calamitate. ANAT a propus un cod de bune practici care a fost adoptat, și cel puțin România a trecut cu bine peste acea criză. Pentru că s-a comunicat și nu au existat orgolii de nicio parte. Da, era o altă situație, dar comunicarea și unitatea a rezolvat multe.

Avem nevoie de reguli noi și în turism

Este nevoie de norme și de proceduri care să fie implementate și respectate, în special pentru structurile de cazare și pentru transportatorii de pe teritoriul României. Aceste norme trebuie adoptate de către Guvern, dar în dialog cu reprezentanții organizațiilor de profil care reunesc proprietarii de structuri de cazare, transportatorii, agențiile de turism. Este posibil să mai apară și după 1 iunie cazuri izolate de infectare cu CoVid-19, inclusiv în structurile de cazare, care trebui raportate la un birou de comandă, ce va decide aplicarea măsurilor care se impun.

Așa cum majoritatea românilor au respectat, responsabil, Ordonanțele Militare, așa vor trebui elaborate norme și pentru turism, chiar o ”foaie de parcurs”, de către autorități, împreună cu reprezentanții organizațiilor de turism. Un ghid elaborat ar fi util și acum, și pentru alte viitoare situații imprevizibile.

Pe de altă parte, este nevoie de un sprijin financiar consistent, așa cum au procedat țări vest europene, precum Spania, Germania, Franța. Avem la dispoziție fonduri europene pentru sprijinul financiar. Trebuie clar departajate sectoarele HoReCa, al agențiilor de turism și al transportatorilor. Fiecare se confruntă cu problemele sale specifice, deși este clar, industria turistică și a transporturilor se numără printre cele mai afectate industrii din lume.

Dacă situația va fi sub control, vom putea vorbi despre turism, pas cu pas, după 1 iunie. Realist și de bun simț, cred că sezonul se va deschide mai ales între 15 iunie și 1 iulie. Sunt hoteluri din Mamaia și nu numai care deja intenționează să se deschidă spre finele lunii iunie. Oricum, și în vremurile normale, majoritatea turiștilor alegeau litoralul românesc după 1 iulie.

Copilul numit turism trebuie să fie vitaminizat

Sper să nu mai fie cazul, încă o dată, ca turismul românesc să fie considerat o ”eternă speranță”, un copil de perspectivă, dar care nu este luat în seamă deoarece este ori prea tânăr, ori încă nu este foarte înalt… Cred că ar putea exista o înțelegere, pe de o parte între public și privat, iar pe cealaltă parte, între interesele uneori divergente dintre principalii actori din lumea turismului. Putem avea unitate prin diversitate. Sau nu mai putem avea nimic…

Copilul numit turism trebuie să fie vitaminizat, ca să se facă un tânăr înalt și bine făcut. Și nu lăsat iar și iar repetent, cu speranța că anul viitor va lua un premiu. Sau nici măcar. De pe acum ar fi eficientă o promovare puternică a României. Pentru că imaginea de țară nu a fost așa de afectată de această pandemie, față de cea a altor țări. Statul ar trebui să se gândească: ce pot face eu pentru turismul românesc și cum pot ajuta investitorii din turism la modul real, concret și legal, în afară de cadrul legislativ și de nivelul declarativ?

Reprezentanții sectorului privat ar trebui să-și gândească afacerile, așa cum au mai rămas, și pe termen mediu și lung, și ar trebui să se gândească: ce pot face și eu pentru turismul românesc și pentru România. Angajații vor cere mai mult respect și clar, vor avea nevoie de formare, de educație la modul cel mai serios. Așa vom avea turism. Prin comunicare și respect reciproc. Public – privat / patronat – dar și angajați. Și… mai există o categorie importantă, despre care vorbesc acum, la final…

Am o certitudine. Anume, că în prezent nu există o soluție unică, salvatoare. Însă informația înseamnă putere. Cine este informat, poate fi cu un pas înainte, și la bine, și la rău. Noi, jurnaliștii de turism, cei care mai suntem, și suntem, am fost mereu alături de industria turistică din România. Vom fi și mai departe. Dacă vom avea alături de cine. Noi putem constata, putem sintetiza, putem analiza, putem oferi informații dar și soluții. Avem nevoie de turism și sper (iar acum vorbesc în calitate de consultant în turism) ca și turismul să aibă nevoie, în continuare, de noi. Personal, câte idei nu mi-au venit, de-a lungul timpului, citind articole de presă…

Traian BĂDULESCU
Vicepreședinte – Clubul Presei de Turism – FIJET Romania