Ana-Maria Cononovici: „Insularizarea, o posibilă soluție pentru turism”

0
446
Ana-Maria Cononovici
Ana-Maria Cononovici

Într-o lume sufocată de prea mult stat acasă, apar tot mai multe speculaţii referitoare la variante de a ne bucura de o vacanţă cât mai curând. Şi totuşi cât de curând poate fi curândul? Mai multe ţări au lansat în spaţiul public discuţii referitoare la un posibil “paşaport COVID”, uitând parcă faptul că odată testat, aspirantul la o vacanţă nu urmează să se carantineze până la data plecării, astfel încât atestatul non-Covid să fie sigur valabil.
Şi atunci, ce e de făcut?

Se pare că mai optimiste sunt ţările care beneficiază de insule. Acestea sunt deja în negocieri de închiriere a caselor şi zonelor montane sau litorale sau, de fapt, şi şi. Norocul lor! Aici, odată cu o deschidere a graniţelor şi liberalizare a circulaţiei internaţionale, chiar şi interne, mai mulţi turişti şi-ar putea petrece vacanţe în singuranţă.

Şi atunci, de ce să nu ne punem problema valorificării, şi în România, a zonelor izolate, mai puţin turistice…sau mai puţin utilizate turistic până acum?

Ar putea fi gândite nişte atestate “liber de Covid”, ceva ce în engleză s-ar numi Covid-clearance, care să ateste “puritatea zonei”. Între noi fie vorba, dacă Maricica nu a revenit din Spania în zonă, acolo e chiar greu să ai infectaţi. Tusistul, având sau nu…”paşaport Covid” s-ar putea bucura de un sejur într-o atmosferă “departe de lumea…dezlănţuită”.
Mai rămâne să identificăm aceste zone, ce ar putea fi valorificate astfel.

Oricum, mi se pare o variantă mai eficientă decât ocuparea unui hotel pe jumătate şi cu circuite de intrare şi ieşire, serii la masa şi/sau zone delimitate pe plajă…sau în staţiune…
Putem, în loc de Herculane, să mergem la Ineleţ, spre exemplu. Aici localnicii urcă pe o scară ca de pod, pentru a ajunge la înălţimea zonei locuite. Credeţi că aici Covidul se încumetă să urce? Ce e drept, ar fi bine să existe un parteneriat cu cel mai apropiat spital din zonă, pentru cazul apariţiei vreunei urgenţe.

Chiar dacă Bucovina turistică pierde în această perioadă, odată cu reducerea impactului pandemiei, am putea să ne bucurăm de un sejur pe Valea Şomuzului. Aici, viaţa satului păstrează ritmurile de odinioară, iar comunitatea este mică şi relativ închisă, putând asigura condiţii de siguranţă, odată zona verificată.

Suntem încurajaţi să ne gândim întâi la vacanţă în ţară, mai degrabă decât în străinătate şi pare firesc. Oricum, la momentul când chiar se va putea plănui o vacanţă, s-ar putea să nu mai fie nici timp pentru a pleca prea departe. Şi de ce să nu mergem într-un sat deltaic? De ce să nu încercăm o croazieră pe un hotel plutitor pe bratele Dunării?

Taberele şcolare sau cantonamentele echipelor de mini baschet sau fotbal ar putea fi făcute în zone închise, cu testarea tuturor celor implicaţi în procesul de asistenţă turişti, dar şi a turiştilor, de orice vârstă.

Nu este simplu. Dar nici să sperăm fals într-o normalitate aproape de cea pe care o cunoşteam nu ne dă motive de optimism. Acea normalitate ar putea nici să nu mai existe…sau oricum, ar putea reveni…prea târziu pentru a salva ceva.

Ana-Maria Cononovici

Membru – Clubul Presei de Turism / FIJET România